In mod amuzant, de fiecare data cand postez ceva pe Linkedin in care ridiculizez salariile mici oferite de unii, apare cineva care imi explica ca gresesc. Ca banii nu sunt totul si ca e foarte important si jobul in sine si ce inveti de la el. Ca el/ea a acceptat odata un job sub pretul pietei pentru ca era fascinant. Bine, nu mai lucreaza acolo si acum, dar tot fascinant era! Ciudat cum nu am vazut pe nimeni care sa-mi spuna asta si sa aibe un job considerat “bun”. Dar hey, sunt eu rautacios ca de obicei, ignorati va rog 🙂
Acum, stiu ca o sa fie o mare dezamagire pentru toata lumea, dar pentru mine banii conteaza mult. Bine, ma intereseaza si jobul si echipa si multe altele, dar daca nu sunt platit cat sa fiu multumit, e stop-joc. Cum dealtfel, banii conteaza pentru tot Linkedin-ul, doar ca s-a incetatenit ideea ca nu e frumos sa o spui asa pe fata. Superi angajatorii domle’ si viitorul tau HR. Tu trebuie sa lucrezi din pasiune pentru meserie, din dorinta de cunoastere, nu sa o duci mai bine si sa-ti permiti chestii. Asta e oribil, numai oamenii fara caracter fac asa ceva!
Ineptia asta a fost promovata cu ani in urma de mai toate companiile de pe piata locala, ca scuza de a nu-ti spune salariul inaintea interviurilor. Tu stiai ca nu da bine si nu intrebai iar ei iti ofereau cat mai putin, facand o medie intre minimul cererilor candidatilor. Asa ca aveai ca prostul 3-4 interviuri, te plimbai prin oras si pierdea 8-10 ore, ca sa afli ca-ti dadeau mai nimic + bonuri. Dar nu era frumos sa intrebi inainte, ca dadea prost! Refuzai? Nu era problema, ca mai aveau 10 la usa cu foamea-n gat!
Abia de la o vreme incoace, cand forta de munca a scazut in Romania in mai toate domeniile si lumea s-a saturat de interviuri degeaba, au inceput sa se declare salariile public. Nu peste tot si doar din disperare ( cum fac marile lanturi de magazine zilele astea ) dar usor usor s-a trecut peste tabu. Bine, in IT de exemplu, este incetatenita si o alta practica, ce facea imposibila publicarea salariilor. Pentru ca nu stiu daca ati observat, dar companiile locale mari din domeniu inca nu pun si salariile la joburi.
Treaba merge cam asa: Se angajeaza un programator pe suma x, apoi se tine cat mai multa vreme cu salariul in zona aceea, cu mariri de 5-10% pe an, maxim. Cand se iau oameni noi, se maresc salariile, astfel ca se ajunge paradoxal ca cei noi sa castige mai multi bani decat cei vechi. Si nu doresc sa se stie asta, intern, ca se supara veteranii. Bine, usor usor se renunta si la asta, deoarece retentia de personal e foarte scazuta in IT si oamenii nu mai stau sa negocieze mariri, pleaca direct la alte firme.
In concluzie toata mascarada asta cu muncitul din pasiune incepe sa dispara pe zi ce trece. Eu, de exemplu, cand sunt abordat de un recruiter, nu misc nimic fara sa stiu trei lucruri: numele angajatorului final, bugetul pozitiei si o descriere a ceea ce vor. Daca se incepe cu clientul e o mare companie, dar o sa iti spunem daca esti cuminte, la interviu, le urez o zi faina. Daca e cu “nu avem buget dar spune-ne tu o suma” sau “in functie de gradul de experienta” procedez la fel. Nu m-a angajat nimeni, niciodata de la care sa aud ca “nu au buget”. E pierdere de timp, ori testeaza piata, ori nu au bani.
Asa ca nu va temeti sa intrebati toate astea – si mai ales de bani – inainte sa va pierdeti vremea prin interviuri. Daca chiar au nevoie de oameni, nu ii va deranja. Daca au iesit la vazut cum e piata si “Hai ca poate gasim pe cineva ieftin” va dati seama imediat si salvati niste timp pierdut.
Ca disclaimer – ca incepe sa fie nevoie, vad – ma refer in general la IT in articolele si postarile mele si la joburi ce necesita oarecare experienta. Da, daca esti junior sau cauti sa-ti faci un CV, te duci la HP sau IBM sau doamne fereste la Ubisoft! si stai acolo pe cat dau si inveti. Ca arata bine la CV si te mai ajuta lumea cand ai probleme, fata de o firma cu 3 programatori care au 12 proiecte fiecare.
Daca ai trecut de stadiul asta, cele de mai sus sunt pentru tine. Si repet, este vorba despre IT. Nu de alta, dar ieri la o postare pe Linkedin unde spusesem clar ca este vorba de munca remote in IT, s-a gasit cineva care sa-mi spuna ca in agricultura remotele va merge niciodata! Uluitor, nu?
Probabil tot firmele prin comportamentul lor au indus si in oameni o anumita frica de a discuta despre bani. Unii chiar sustin ca e mai bine asa pentru ei. Pentru managerii care cred ca oamenii nu lucreaza pentru bani ci din pasiune, zic sa le dea sub pretul pietei, sa vedem ce se intampla
Bravo, din pasiune lucrez la proiecte personale nu pentru profitul corporatiei X.
Tot anapoda e și pe partea de grafică publicitară. Găsesc anunț de angajare la mine în oraș, trimit mesaj cu link spre portofoliul meu și primesc răspuns să vin la firmă cu un CV. CV-ul meu ESTE portofoliul meu. Cu foaia-n mână eu nu-ți vin, lucru pe care firma respectivă n-a înțeles-o. Fiind un loc de muncă remote, mi s-a mai cerut aiurea și analize la sânge, eu fiind un introvertit total care de obicei adorm cu capul lângă calculator și care nu iese decât până la alimentara de lângă bloc să-și ia suc și pâine, pe când ei voiau să lucrez în echipă. Dacă nu e post remote în care să mi se dea proiectul și deadline-ul fără să mă bârâie nimeni la cap, ori mi se cere CV și analize la sânge, cât și un comision mai mic de 30% din valoarea proiectului, mai bine fac foamea. Când știi ce faci și o faci mai bine decât multă lume, e normal să ai și tu pretenții ca posibil angajat, nu doar angajatorii să pună condiții. Și cică românii nu vor să muncească.