Domnul Primar si podul – fabula rurala contemporara

Un prieten care a venit in vizita in satul in care stau de o luna s-a indragostit la prima vedere de locuri si a declarat ca vrea sa ia niste pamant. Cum prin sat nu am vazut anunturi, si nici pe net, ne-am dus la primarie sa intrebam. Dupa ce s-au uitat aia la noi ca la masini straine ca aveam masti ( nimeni nu intra cu masca acolo ) si-au revenit si au acceptat amabili sa ma anunte daca-si instraineaza careva glia strabuna.

Peste vreo saptamana ma suna o duduie foarte joviala si-mi spune ca ar fi ceva disponibil de la – culmea! – fostul primar. Mi-am si imaginat cum l-a sunat “Domnul Primar, au venit niste bucuresteni d-aia plini de bani si vor sa investeasca aici, nu aveti ceva pamant?” Am notat telefonul si am contactat pe Domnul Primar. Ma rog, raposatul Primar.  Care mi-a spus ca nu stie exact suprafata – era plus minus 200 mp, nu e hotarat cu pretul, dar haideti totusi sa vedeti pamantul. Smecherie rurala tipica, dar nu e ca si cum imi lua mult timp.

A doua zi ma duc cu sotia sa vedem mosia domnului Primar, prietenul plecase de aici, intre timp.  Ne intalnim, prezentam, ne arata terenul. ( nu cine stie ce, cam abrupt dar un peisaj superb ) si ne povesteste cate a facut el pentru satul asta in 25 de ani, pana a ajuns nenorocitul asta care e acum la putere. Cate miliarde de lei i-a lasat in conturi si cum ii strica aiurea sapand santuri de apa pe marginea drumului. mama lui a dracu!  Nu ca la cata apa e pe aici cand ploua nu e nevoie, dar mi-am tinut gura.

Cam odata la 5 minute il apuca iar campania electorala si iar ne explica cat bine a facut comunei, satului, oamenilor, planetei etc ca Primar. Cum avea jumatate de sat curent electric doar in 1996 si cum a tras asfaltat si dres el. Atunci imi aduc aminte si il intreb de apa de la comuna. “Apai domnule, nu avem de la comuna inca,  dar sunt cateva grupuri de localnici care s-au asociat si au tras ei singuri, au captat izvoare”. Marfa, zic iar in gand.

In fine, inchei discutia, ca mai stateam 2 ore daca era dupa el, ne suim in masina si o luam spre “casa”. Pretul inca nu-l stabilise, suprafata crescuse de la 1200 la 1400mp. Si cum coboram asa si discutam despre locul respectiv, ne trezim brusc fata in fata cu asta, dupa o curba:

pod primar

Ne dam jos, ne uitam, nu aveam cum sa trecem nici pe langa, nici peste. Fusese ok cand ne plimbasem in urma cu doua saptamani prin zona. Da-i intoarce masina, loc ingust, blesteme, etc. Cineva luase si panglicile de plastic, probabil ceva masina mica care reusise sa treaca. E plin de JImmy – uri pe aici.

O luam frumos inapoi si ce sa vezi, in fata noastra mergea linistiti fostul Primar, in aceeasi directie. Cand drumul s-a mai latit a oprit, ne-a claxonat, am oprit si noi si i-am zis de pod. “Ah, da stiam, a trecut un camion cu 50 (!!!! ) de tone de piatra pe acolo si s-a surpat! Daca eram eu, faceam un cofraj nou, puneam o placa deasupra, rezista 100 de ani, astia nu stiu de ce nu-l repara”.

In zona nu e nicio cariera, iar pe strada respectiva – un drum secundar pe un deal la marginea satului – mai sunt 4-5 familii, restul caselor sunt semi-abandonate. Dar hey, cineva a simtit nevoia sa plimbe 50 de tone de piatra pe acolo, nu aveti voi treaba, da? Pacat ca podul facut in mandatul de un sfert de secol al salvatorului satului a cedat. Pai ce, e vina lui? Nenorocitii astia-s de vina si ala cu camionul!

 

(Visited 62 times, 1 visits today)

Leave A Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *