Dimineata, la sediul firmei:

– Bai deci fetele de la resurse umane au probleme cu recrutarea, asa ca au apelat la noi sa le ajutam cu o reclama! Ca suntem mai liberi acum cand toti lucreaza de acasa si frecati menta toata ziua! Ia ziceti, ce v-ar face sa vreti sa rupeti usa in secunda doi si sa va rugati de o firma sa va angajeze?
– Sefu’ dar ce treaba avem noi de la….
– Costele, nu incepe iar! Vreau sa termini cu tampeniile! Am mai vorbit de asta, da? il intrerupse seful brusc.
– Sa dea bonuri de masa, atunci!
– Costele iar spui tampenii? Astia lucreaza pe bani grei acolo! Gandeste ma omule! Crezi ca stau ca tine in bonurile alea?
– Oameni fericiti vreau sa vad! Oameni care se lauda cu ce fac la munca! Sa crape concurenta de invidie! Sa vina toti la noi!
– Genial, George! Altcineva?
– Da’ sa zica ca ii face fericiti, nu doar asa, ca e bine! Sa arate de parca sar intr-un picior de bucurie cand muncesc!
– Da da fix asa!
– Sefu, da’ sa nu se vada ca citesc ce trebuie sa spuna, da? Sa para asa ca zic ei…de buna voie..
– Da mai, normal! Bravo!
– Zic sa ii imbracam in ceva ca lumea, sefule, ca ai vazut cum sunt programatorii…o caruta de bani si umbla cu tricourile alea din liceu cu betmen…zici ca-s saraci, nu mai vine nici dracu la noi!
– Da, foarte buna ideea, Vasile! Nu ne putem baza pe ei cu asta, ca nu au uniforme ca noi.. Gata, asa facem, ma duc la fete sa le zic!
– Sefu da’ pana la urma, de ce ne-au pus pe noi de la paza sa facem asta?
– Iesi afara Costele, ca ma disperi! Ia-ti si tonfa aia, ca dau cu ea dupa tine!

Si asa au scos clipul asta.