Nu mai e loc pe Linkedin de sfaturi de cariera, care de care mai stupide, banale sau inapte. Amuzant e ca 90% din autorii perlelelor respective au niste CV-uri care denota probleme cu gasitul unui loc de munca. Si majoritatea-s experti in nimic. Pai serios, cum vii tu care ai avut 4 joburi in 4 firme de care n-a auzit nici Google si-ti oferi serviciile pe bani frumosi sa ma “mentorezi” cu sfaturi de cariera?

Ce ma poti invata, cand tie nu ti-a iesit? Ah da, stiu, sunt rau si oamenii frumosi la suflet te pot invata lucruri care sa-ti foloseasca in…. . Nope, nu folosesc la nimic. Sa nu fim ipocriti de dragul corectitudinii politice!

Si da, haideti sa ne lamurim de la inceput: o cariera ok inseamna sa lucrezi pe bani buni. Intr-un domeniu ok, la care te pricepi si cat de cat iti place. Nu multumire sufleteasca, nu zen nesfarsit de la 9 la 6 si fructe la birou si masa de ping-pong. Nu fratilor, bani. Ala e cuvantul magic. Banul este libertate condensata si oportunitati nesfarsite. Libertatea ta se masoara in cat timp poti trai decent fara sa faci bani. Restul e filosofie de doi lei si scuze pentru ratare.

Apropo, cand zic bani spun de valuta, ca inflatia reala in RON e demult trecuta de 6-7%, nu va luati dupa batranul turnator Isarescu de la BNR. Da, jobul ala ok este cu niste stress, cu niste strans din dinti uneori. Dar asa e la orice job, de la casier la Mega pana la CEO la Apple. Bancurile alea cu jobul ideal unde te duci topaind de fericite inca ma fac sa zambesc. Amar.

Daca remarci ca ai inceput sa urasti ziua de luni si sa iubesti ziua de vineri, ai o problema. Fie nu-ti place unde muncesti, fie ce muncesti fie cu cine. Eu cand m-am surprins gandind “bai ce bestial, maine e vineri!” mi-am schimbat locul de munca. Sau proiectul. Nu ca m-am gandit asa doar odata in crunch time si gata pa, am plecat. Cand o simteam constant si cand ma stresa. Cand ma apasa pe creieri. Si am avut proiecte la care am lucrat si weekenduri si nu am plecat. Ca era ok totul.

Nu-ti plac locul, munca, banii, colegii? Stai cat e nevoie sa nu arate suspect in CV si cauti frumos altceva. Daca ai pana in 27-28 de ani nu mi-as bate capul cu “De ce ai stat 4 luni doar la firma x?” Spui ca era project based si apoi a aparut o noua oportunitate. Sau ca faceai freelancing. Toti ne uitam la durata si stabilitate cand recrutam, e drept, dar nu e un capat de tara. Puteti ignora asta din lista de sfaturi de cariera.

La fel si cu banii, daca ti se promite o marire si nu mai vine, schimbi firma. Imi aduc aminte cand eram la Ubisoft prin 2007, aviz amatorilor. Ma promovasera de vreun an, raportam la HQ in Paris, dar pe acelasi salariu ridicol de mic. Vine evaluarea si seful local de la HR si-mi zice “Oh ma chesca se sa, e prea mult, ce vrei, iti dam doar 200 de euro in plus! se ne pas posible”. Am zis “ma bien sur” am iesit din camera si l-am lasat vorbind singur. M-am dus frumos pe Bestjobs si am vazut ca Electronic Arts angaja fix ce faceam eu. Ia ghiciti unde lucram peste o luna? Colegii erau ok, jobul era ok, dar nu merci, nu pe banii aia.

Muncim ca sa traim, nu traim ca sa muncim, sa nu uitati de regula asta de aur. Si de fapt, muncim sa traim bine. Nu cu consumerisme, cu credite la ultimul Audi in timp ce stau in garsoniera din Rahova cu chirie. Astea-s frustrari d-alea nasoale si oamenii care fac asta au niste probleme destul de grave. E firesc sa vrem sa fie tot mai bine, dar eu zic ca exista un nivel de confort decent la care poti sa traiesti linistit. Acum, daca vrei vila la munte si-ti permiti, bravo tie!

Da, stiu, este groaznic ca nu traiesc pentru a invata, pentru a-mi ajuta semenii si a propasi umanitatea intr-un viitor luminos adus de viziunile mele intelepte. Nu, din nou, astea-s scuze pentru ratare sau frustrari oribile. Ca la cei ce-si pun headline pe Linkedin cu “Visionary Leader” la 4 ani dupa ce au terminat SPSPA. Si va dau sfaturi de cariera.

La fel cu avansatul. Nu te promoveaza cineva, desi ai explicat cu subiect si predicat ce vrei si a trecut mult timp de la ultima? Sau nu a fost niciuna? Cele mai bune promovari sunt cele in cate te avansezi singur. Aplici frumos la alta firma pe postul de next level si aia a fost. Timpul trece, perioada de maxim potential se duce si nu te va trage nimeni de maneca in sus. Eu cand vad oameni cu mai mult de 5-6 ani pe acelasi rol la aceeasi firma, ii evit la angajare, e ceva dubios. Bine daca nu-s CEO si alte pozitii de top, desigur.

Si nu, nu incepeti cu “Da, usor de zis dar greu de facut, tie iti  e usor sa spui asta acum ca motive” Nu, nu imi e usor! Am facut o facultate umanista, am luat-o de la zero in IT si am mers pe ce am crezut ca ma pricep: organizare de procese si oameni, iar apoi de produse. Nu a venit nimeni la mine :”Stimate Domn, in ce domenii doriti sa va dam sfaturi de cariera pentru a deveni un profesionist vizionar?”. Nu, am mers fara sa ma impinga nimeni, pentru ca asta trebuie sa facem cu totii! Sa mergem tot mai departe si sa facem bani. Nu ca am ajuns vreun milionar, imi permit sa traiesc decent.

“Dar Sebastian, ce anume te-a motivat sa schimbi servicii, sa inveti lucruri sa te apuci de freelancing?” Eterna mea dorinta de a o duce mai bine, de a vedea lumea, de a avea chestii.  Da, stiu, oribil, nu a fost dorinta de a ajuta umanitatea si a salva planeta de noxele mersului la munca. Dar serios, daca nu ti-e destula foame, cum se zice popular, nu te misti si fie o iei asa usor usor in jos, fie dormi acolo unde esti.

Limita ar trebui sa fie ulcerul, nu cerul! Daca simti ca incepe sa te ia de cap, ca faci prea multe si e mult stress, las-o mai usor, chiar daca ies multi bani. O sa iti fie mai greu sa te bucuri de ei in timp ce ai vreo boala cronica sau faci vreun pre-infarct. Sau dupa ce te-a lasat nevasta, ca te vedea doar in weekend-uri. Nu faci bani sa te repari cu ei, faci sa traiesti mai bine si mai mult. Iar copiii aia nu or sa aiba din nou o copilarie peste 20 de ani, cand o sa ai tu timp.

Si daca nu va motiveaza nici prea multa foame, nici ratele la credit si nici dorinta de a o duce mai bine, mai e ceva. Ceva ce ma motiveaza mai mult decat toate celelalte: pensia, fratilor. Daca va apucati sa calculati cati bani o sa luati la pensie, o sa va ia durerea de cap. Si nu, bancul ala prost cu pensia privata nu tine, pentru ca am facut eu tampenia sa deschid unul la NN. Inflatia si taxele lor de administrare sunt mult mai mari decat profiturile (bursa e intr-o bula cumplita). Iar legislatia e stramba si de partea lor, daca scoti ai penalitati, asa ca am decis sa opresc totul, desi am iesit in pierdere. Daca lungeam, pierdeam si mai mult.

Deci faceti bani si investiti in ceva, nu-s vreau expert sa spun in ce. Pana si aia cu luat un apartament si inchiriat merge, daca nu aveti in ce sa-i bagati. Stiu ca toti ne credem nemuritori, dar o sa vina o vreme cand o sa fim mai putin productivi, mai bolnavi mai satui de munca si atunci vor ajuta enorm toti banii investiti. Degeaba faceti bani daca ii tineti acolo in banca sa se puna prafu, si mai platiti si banca sa ii tina! Facutul banilor e doar jumatate din problema, pastrarea lor la aceeasi valoare macar sau inmultirea lor este problema.

Asa ca ignorati frumos toata ipocrizia penala de pe Linkedin despre muncit pentru echipa, palmares si limitele din cer. Lasati sfaturile de cariera gaunoase date acolo.  Si cand vedeti cate un expert in cariere / recrutare ca posteaza intelepciune despre viata, nu ezitati sa-l intrebati ce-l face asa inteligent si mai ales de unde reiese din CV-ul lui. Ca din 90% nu reiese decat ca au probleme cu angajarea.