De Adi Constantin 
De mai bine de o săptămână, Ministerul Educației funcționează fără o persoană la conducere. Situația este considerată „un semnal îngrijorător” de către experții în educație, care văd în această întârziere o banalizare a importanței domeniului.
Consultanta educațională Gabi Bartic spune că reacția lentă a guvernului indică o abordare în care Educația pare tratată ca un domeniu „care poate aștepta”, deși procese importante sunt în desfășurare și necesită coordonare.
Gabi Bartic atrage atenția că un vid de conducere la final de an poate întârzia proiecte majore, afecta planificările interne și crește neîncrederea profesorilor și părinților.
„Sistemul educațional are inerții mari, dar și mecanisme care necesită confirmări constante. Orice pauză la nivel de leadership produce amânări și confuzie”, explică aceasta.
Daniel David a condus Educația timp de un singur an, perioadă în care a lansat reforme sensibile și a modificat structuri considerate nefuncționale. Au existat reacții critice, însă experții transmit că unele schimbări meritau șansa de a fi duse la capăt.
Bartic susține că fostul ministru riscă să rămână cunoscut mai degrabă drept „ministrul care a tăiat”, în locul unui reformator. Ea crede că, dincolo de deciziile radicale, începuse un proiect care ar fi trebuit măcar testat în implementare.
Statisticile confirmă instabilitatea. Din 1989 până astăzi, România a avut 30 de miniștri ai Educației, ceea ce înseamnă mandate de sub doi ani, în medie. În 36 de ani, niciun ministru nu a rezistat trei ani consecutiv în funcție.
Cel mai lung mandat l-a avut Ecaterina Andronescu (2 ani și jumătate), iar cel mai scurt a durat doar 8 zile, în cazul lui Ioan Mang.
2012 rămâne anul extremelor, cu șase miniștri schimbați în doar 12 luni — un ritm care a blocat orice tentativă de reformă solidă.
Întrebată cum ar trebui să arate viitorul ministru, Gabi Bartic punctează câteva direcții esențiale:
Un ministru eficient trebuie să cunoască sistemul în profunzime, să fie capabil să gestioneze rezistențele interne și să creeze o echipă capabilă să pună în aplicare o strategie coerentă.
„Educația are nevoie de un lider cu viziune, nu doar de un manager administrativ”, spune aceasta.
Viitorul ministru va prelua un portofoliu încărcat: reorganizarea inspectoratelor, numiri în funcții cheie, concursuri pentru directori, restructurarea instituțiilor teritoriale și proiecte deja începute cu fonduri europene.
„Reformele nu sunt niciodată populare pe termen scurt, dar sunt necesare. Provocarea va fi să nu se blocheze procesele și să nu se piardă continuitatea”, avertizează Bartic.
Două nume circulă în prezent ca posibili succesori:
- Marilen Pirtea, deputat PNL și rector al Universității de Vest, menționat anterior în controverse legate de plagiat.
- Luciana Antoci, consilier pentru Educație al premierului Ilie Bolojan.
Niciunul nu a fost confirmat oficial.
În anunțul public, făcut pe blogul personal, Daniel David a transmis că și-a asumat mandatul „într-un moment dificil” și că a plecat cu convingerea că și-a îndeplinit datoria. El spune că a încercat să acționeze „cu rigoare și onestitate”, chiar dacă deciziile sale nu au fost pe placul tuturor.
Fostul ministru afirmă că nu și-a dorit confruntări politice și că a încercat să pună în prim-plan binele public, nu confortul personal.