De Adi Constantin 
Dispariția lui Mircea Lucescu a generat reacții care au depășit granițele obișnuite ale performanței sportive. În mod surprinzător pentru mulți, numele antrenorului român a fost onorat pe unele dintre cele mai importante arene ale Europei, chiar în țări unde nu a activat nici ca jucător, nici ca tehnician.
Jurnalistul Cristian Tudor Popescu a remarcat amploarea acestor gesturi și a încercat să le explice dincolo de statistică și palmares. Potrivit acestuia, momentul de reculegere ținut pe Camp Nou, înaintea duelului dintre FC Barcelona și Atlético Madrid, este un semn rar de respect, mai ales în contextul în care Lucescu nu a avut o legătură directă cu fotbalul spaniol.
Situația s-a repetat și la Parc des Princes, unde, înaintea confruntării din UEFA Champions League dintre Paris Saint-Germain și Liverpool FC, publicul a păstrat un moment de reculegere în memoria tehnicianului român. Nici în Franța nu și-a desfășurat activitatea, ceea ce face omagiul cu atât mai neobișnuit.
În analiza sa, Popescu sugerează că explicația nu stă în trofee sau în prezența în marile ligi occidentale, ci într-un impact mult mai profund, construit în timp. Relațiile create de-a lungul carierei, influența asupra jucătorilor și respectul câștigat în vestiare și pe marginea terenului par să fi contat decisiv.
În viziunea jurnalistului, moștenirea lui Mircea Lucescu nu poate fi măsurată doar în cifre sau titluri, ci în felul în care a rămas în memoria celor care l-au cunoscut, fie ei colegi, adversari sau elevi. Această amprentă umană, rar vizibilă în statistici, explică de ce reacțiile venite din Europa au fost atât de puternice și de sincere.