De Adi Constantin 
Escaladarea conflictelor din Orientul Mijlociu readuce în discuție rolul strategic al României în arhitectura de securitate a NATO. Fostul ministru de Externe Emil Hurezeanu avertizează că, din punct de vedere geografic, România se află în raza de acțiune a rachetelor balistice iraniene, însă subliniază că sistemele defensive ale Alianței Nord-Atlantice sunt concepute tocmai pentru a preveni astfel de amenințări.
Declarațiile diplomatului vin în contextul dezbaterilor privind utilizarea infrastructurii militare din România de către Statele Unite, pe fondul crizei din Orientul Mijlociu. Una dintre facilitățile considerate esențiale pentru eventuale operațiuni militare este aeroportul militar de la Mihail Kogălniceanu, situat în județul Constanța, unul dintre cele mai mari puncte logistice ale armatei americane din această parte a Europei.
Hurezeanu explică faptul că această bază are o poziție aparte în strategiile militare ale NATO, fiind amplasată într-o zonă pe care analiștii americani au numit-o, în trecut, „estuarul Orientului Mijlociu extins”. Conceptul a fost utilizat în perioada administrației președintelui George W. Bush pentru a descrie o regiune geopolitică mai largă, care cuprinde zonele din jurul Golfului Persic și spațiul est-european implicat în operațiuni militare sau logistice.
În opinia fostului șef al diplomației române, infrastructura de la Mihail Kogălniceanu reprezintă unul dintre cele mai importante puncte de sprijin pentru armata americană în această regiune. Aeroportul poate găzdui aeronave militare de mari dimensiuni și poate susține operațiuni complexe, motiv pentru care este luat în calcul atunci când Statele Unite analizează desfășurarea de trupe sau avioane suplimentare în Europa de Est.
Totuși, o implicare mai mare în operațiuni militare regionale ar putea aduce și riscuri. Hurezeanu a subliniat că rachetele balistice iraniene cu rază medie și lungă de acțiune pot ajunge la distanțe de aproximativ 2.500 de kilometri, ceea ce include și teritoriul României. În scenariile teoretice analizate de specialiști, aceste sisteme ar putea atinge chiar și zone din Europa Centrală sau de Est.
Diplomatul atrage însă atenția că apartenența României la NATO implică nu doar obligații strategice, ci și garanții de securitate. Sistemele defensive ale Alianței sunt concepute pentru a detecta și intercepta astfel de amenințări înainte ca ele să producă efecte. În acest context, baza antirachetă de la Deveselu reprezintă unul dintre elementele importante ale scutului defensiv al NATO în Europa.
Cu toate acestea, Hurezeanu spune că scopul real al acestor sisteme este descurajarea conflictelor, nu utilizarea lor efectivă. „Sperăm ca Deveselu să nu intre niciodată în funcțiune”, a declarat fostul ministru, sugerând că existența scutului antirachetă ar trebui să rămână doar un instrument de prevenție, nu unul folosit într-o confruntare reală.
El a amintit că aceste riscuri au fost analizate încă din momentul în care România a decis să adere la NATO și ulterior la Uniunea Europeană. Intrarea într-o alianță militară presupune, în mod inevitabil, asumarea unor responsabilități în domeniul securității colective, dar și beneficiul protecției oferite de partenerii strategici.
Alianța Nord-Atlantică, creată în 1949 la finalul celui de-Al Doilea Război Mondial, funcționează pe principiul apărării colective. Ideea centrală este că un atac asupra unui stat membru este considerat un atac asupra tuturor. În acest cadru, infrastructura militară din România, inclusiv bazele de la Mihail Kogălniceanu și Deveselu, joacă un rol important în strategia de apărare a flancului estic al NATO.